„Locuim chiar la pasajul Băncilă. Am venit special pentru proiectul cu revitalizarea parcului de acolo. Doar că nu putem sta prea mult. Am lăsat copiii acasă, ca să venim aici.” Sunt două doamne de vreo 40 de ani. Să fi făcut oră pe drum, ca să ajungă de pe strada Arcu, pe Bucium, în Bularga, unde în curtea MoldoMobila, într-o fostă hală industrială, are loc Cetățenii dau viață spațiului public. Este o sesiune cu șase pitch-uri de proiecte cetățenești. O mână de gospodari urbani vor prezenta comunității ideile lor de revitalizare urbană. Vor invita ieșenii să li se alăture și să trasforme împreună ideile în proiecte și apoi, tot împreună, să pună proiectele pe roate.
„Ieri seară am aflat de eveniment. Am venit în grabă. N-am apucat să ne organizăm”, spun pe nerăsuflate, uitându-se la pereții pictați ai Halei FiX, o sală imensă, care devine treptat, pe măsură ce se adună donații, primul centru de artă independentă din zona Moldovei, amenajat prin contribuțiile oamenilor.
Este vineri, șase iulie, și câteva zeci de oameni vin să-i asculte pe gospodarii urbani, care le propun să transforme Iașul într-un oraș cu cartiere sociabile, în care copiii se bucură să crească.
Anca Gherasim, Alexandru Sescioreanu și Lucian Ciobanu au nevoie de camarazi, ca să însuflețească un Iași în care nevoile celor mici contează. Cosmin-Mircea Atanasie și Alexandra Aonofriesei, Laura Frențescu-Tordai și Cristina Căpitănița, alături de Laura Chihaia propun ieșenilor să li se alăture pentru a face din cartierele orașului, locuri ospitaliere și sociabile.
Vor să planteze pomi în preajma terenurilor aride, cu scrâncioburi și tobogane, sau să închidă străzi mici și drepte, pentru jumătate de zi, în weekend-uri, ca să le deschidă pentru joacă. Vor să creeze o strategie de amenajare a spațiilor pentru copii, care să pornească de la intuițiile și nevoile lor. Vor să reamenajeze parcul „Octav Băncilă”, de sub pasajul dintre Alexandru și Păcurari, să transforme cartierele în grădini urbane și să organizeze un Festival de Bunăstare.
Opt consilieri locali îi vor ajuta descâlcind drumul procedurilor prin care trebuie să treacă ideile lor, ca să devină realitate. În ordine alfabetică, Paul Boișteanu (PSD), Alexandru Coțofan (PNL), Vlad Ghizdovăț (PNL), Lucian Jugrin (PNL), Vasile Sandu (PSD) și Iordan Vintilă (ALDE) vor deveni „consilieri adoptivi”, fiecare pentru unul dintre cele șase proiecte cetățenești. Lucian Jugrin nu este în Iași, dar va merge pe mâna colegului său de partid, Ciprian-Manuel Bostan. Alexandru Coțofan este și el în miezul unui program încărcat. Colegul său, Etienne Ignat, filmează și se alătură grupului de cosilieri adoptivi. După patru ore, și Ciprian-Manuel Bostan, și Etienne Ignat încă mai discutau, în grupuri de lucru, despre primii pași prin care ideile ieșenilor să infiltreze realitatea orașului.
„Cetățenii dau viață spațiului public” este o sesiune de pitch-uri de proiecte cetățenești. Inițiatorii lor propun ieșenilor să devină „civic angels”. Un „business angel” investește financiar într-un start-up, ca afacerea să fie deschisă. Un „civic angel” este un co-creator de realitate. Investește timp și idei într-o inițiativă civică, punându-și semnătura pe viața orașului. Se alătură unui inițiator și intră în echipa de proiect, asumându-și un rol și un task, după talentul, priceperea și timpul pe care-l are de investit. Cu cât intră mai mulți ieșeni în echipa unui proiect, cu atât sunt parcurse mai multe secvențe de lucru și mai rapid.
Generatorul de realitate
„Nu ne aflăm aici ca să jurizăm sau să discutăm despre niște proiecte propriu-zise, ci despre idei de rezolvare a unor probleme. La proiecte cu soluții concrete ajungem tocmai adunându-ne în jurul ideilor și discutând. Noi construim proiectele. Împreună.”, avea să explice Vlad Ghizdovăț, consilier local. În sală, oamenii își limpezesc unii altora ce se întâmplă. „Costel, aici nu suntem încă la stadiul de „proiect”. Nu despre asta e vorba, despre a discuta despre fezabilitatea sau oportunitatea unei soluții”. Sunt doi arhitecți, iar în jargonul lor, „soluție” înseamnă „proiect concret”, o rezolvare detaliată, punctuală, specifică. „Aici este vorba despre a construi împreună. De la zero. Un om vine cu o idee, alți oameni vin lângă el, discută, construiesc împreună proiectul și tot împreună îl și implementează. E foarte simplu: construim împreună.”
Ideea nu-i nouă, nici revoluționară. Taiwanul, de pildă, o țară guvernată de-a lungul timpului de mai multe regimuri străine, aflată încă sub presiunea Chinei, a ajuns să fie considerat statul cu „cea mai bună legislație pentru democrație directă”. Într-o democrație directă, cetățenii își creează ei înșiși legile și realitatea. În Taiwan, au fost adoptate până acum, la nivel național, în jur de 12 proiecte legislative create colaborativ, direct de cetățeni. Harta participativității, la nivel internațional, devine tot mai densă pe zi ce trece. Formele de participare și de implicare directă a cetățenilor în construcția realității de zi cu zi ar umple zeci de pagini. Factorul comun se află în „politicile generative”, care propun o schimbare de perspectivă.
Guvernele naționale și locale au funcționat tradițional ca laboratoare închise, fabrici de proiecte care băteau în cuie realitatea pentru cei mulți. Politicile generative le propun să se ocupe mai curând, de dezvoltarea condițiilor, a mijloacelor, cadrelor și a contextelor prin care cetățenii să poată genera ei înșiși realitatea în care vor să trăiască.
Este pentru prima dată în istoria omenirii când societatea globală cuprinde atât de mulți oameni educați, care formează un rezervor de resurse și cunoaștere. Amprenta lor asupra realității nu este însă pe cât de adâncă ar putea fi, deoarece „statul” reprezintă încă o „cutie neagră”. Mecanismele, procedurile, miriada de birouri și de procese administrative prin care este modelată realitatea unui oraș sau a unei țări formează o terra incognita pentru cei mai mulți.
„Cetățenii dau viață spațiului public” a fost ultimul eveniment din programul „Cetățenii Conduc”, prin care consilierii locali descâlcesc căile administrative și procedurile pentru ieșenii care vor să genereze ei înșiși o realitate mai bună în orașul lor, inițiind proiecte cu impact public și implementându-le colaborativ, cu sprijinul celor care li se alătură benevol în grupuri de lucru. Identificarea corectă a autorităților responsabile și a procedurilor legale salvează săptămâni de lucru, din viața unui proiect.
Străzi pe care zburdă copiii
Anca Gherasim ar merita un certificat de „cetățean veteran”. Se plimbă prin Iași cu ochii deschiși. Fotografiază copaci bolnavi, cabluri rupte, trotuare stricate și transmite administrației, sesizări. Fotografiază și momentul în care realitatea cariată este plombată. Probabil c-ar putea închega un jurnal cu „spații publice – before and after” . De la ea a pornit instalarea dispozitivelor cu pungi pentru stăpânii de animale, ca să păstreze curate locurile prin care trec. Când începe un demers, are răbdare să meargă până la capăt. Așa au ajuns să fie instalate popice pe marginea unor trotuare invadate de mașini, din preajma unei școli. Acum, puștii nu mai năvălesc direct în stradă când ies de la ore. Cine a trecut pe lângă un copac și-a citit pe-un carton prins cu sfoară, de trunchi: „M-au năpădit ciupercile. Îngrijește-mă”, a făcut cunoștință cu Anca.
Acum pășește pe scena din Hala FiX și deschide panel-ul „Iași – oraș prietenos pentru copii”. Le propune ieșenilor să i se alăture, ca să redea copiilor, pentru joacă, străzi micuțe din cartiere. „Eu fac parte din generația celor care s-au jucat în fața blocului”, povestește Anca. Copiii care explorează cartierul în care trăiesc, interacționează cu un spațiu aflat la granița dintre „controlat” și „necontrolat”, „cunoscut” și „necunoscut”. Din asta se naște independența, încrederea în sine și o mulțime de alte abilități.
În U.K., o idee atât de simplă, precum a reda copiilor, ocazional, câte o stradă, a ajuns o mișcare prin care părinții revendică „dreptul la joacă în stradă”.
Planul Ancăi e simplu. A identificat deja o stradă „bună de joacă”, necirculată și dreaptă, care poate găzdui puștii din cartierele de la Gară și din Canta. Va strânge semnături de la părinți și va propune Comisiei de Circulație să o închidă pentru câteva ore, periodic, într-o zi de weekend. Consilierul local Paul Boișteanu, membru în Comisia de Amenajare a Teritoriului și Urbanism a Consiliului Local Iași, adoptă proiectul și-și asumă să gestioneze comunicarea cu membrii Comisiei de Circulație.
Anca a deschis deja pagina de Facebook Playing Out – Străzi pe care zburdă copiii. Intră în grupul de lucru și popularizează ideea, inspirând cât mai mulți părinți să identifice în cartierele lor, străzi pe care să le redea pentru câteva ore, copiilor lor.
Parcuri de (Educație prin) Joacă
Alexandru Sescioreanu este arhitect și pășește pe scenă arătând cât de mult s-au schimbat , de-a lungul vremii, jocurile în care se angajează copiii. De la pescuitul broaștelor și agitarea unui mușuroi de furnici cu un băț, au ajuns acum să gliseze peste ecranele telefoanelor și-ale tabletor, captivați de obiecte digitale.
„Dacă ne uităm însă la cum arată spațiile de joacă pentru copii, vedem că nu s-au schimbat însă mai deloc, de-a lungul vremii”, explică Alex. Poate părea o problemă micuță, bună de pus în coada listei de priorități, dar nu este. Își amintește de experiența sa, într-un oraș din Ucraina, în care, din pricina conflictului, populația ajunsese să-și modifice comportamentele sociale și să dezvolte tot mai frecvent simptome depresive. „Era un oraș chiar cochet, cu spații verzi îngrijite”, punctează Alex. Un concurs de arhitectură cerea însă specialiștilor să dezvolte în orășelul „deja îngrijit”, spații de joacă în cartiere. Care să întrețină pofta de viață a locuitorilor. Nu era vorba despre un moft, ci de-o necesitate și de interesul public.
Alexandru Sescioreanu propune ieșenilor să i se alăture, pentru a dezvolta o strategie sau un prototip de amenajare a locurilor de joacă, care să-i pregătească pe cei mici pentru viață și să pornească de la intuițiile și nevoile lor. „Copiii pot veni cu niște idei foarte clare, dacă le ceri părerea”, le spune oamenilor din public, arătându-le fotografii cu machete create de școlari, într-un atelier.
Consilierul local Vasile Sandu adoptă inițiativa și se angajează să contribuie la dezvoltarea ei „pentru că educația nu se întâmplă doar la școală și este mare nevoie de spații educative, pentru copii”.
Alătură-te grupului de lucru luând legătura cu Alex Sescioreanu și contribuie la dezvoltarea unei strategii sau prototip de amenajare a locurilor de joacă.
Spații de joacă cu iarbă și copaci
Până când este construit un plan coerent și creativ de îmbunătățire a spațiilor de joacă, Lucian Ciobanu le propune ieșenilor să planteze copaci și să înverzească locurile de felul acesta. A contactat deja specialiști cărora le-a scris despre poluarea din Iași, despre condițiile în care se află spațiile vezi neamenajate și le-a cerut o soluție: ce arbori s-ar prinde rapid și-ar rezista în astfel de locuri? „Tei, platani, frasini”, printre alte specii, i s-a răspuns. Platanii și frasinii pot fi plantați chiar și-n tartan (cauciucul folosit în locurile joacă), iar teiul are proprietăți benefice legendare.
Lucian a identificat în cartierul Dacia, spații de joacă aride și terenuri verzi, dar neîntreținute. A vorbit deja cu câțiva dintre vecinii lui, ca să ia pulsul comunității. Mulți părinți ar fi dispuși inclusiv să cumpere câte un arbore, pe care să-l planteze în spațiul de lângă casă, acolo unde copiii lor și bunicii stau adesea în soare.
Consilierul local Iordan Vintilă adoptă propunerea lui Lucian. Participă discret la sesiunea de pitch-uri. Odată ajuns însă la masa de lucru, devine proactiv. Le explică ieșenilor că pot cere de la Serviciile Publice, să le planteze pomi în preajma locuințelor. Nu crede să apară dificultăți pentru înverzirea spațiilor de joacă – sunt, până la urmă, singurele zone din cartiere care adună la un loc mai multe generații. Dacă va fi nevoie de-un apel către o pepinieră privată, e gata să faciliteze discuțiile cu furnizorii care vor să sprijine inițiativa cetățenească.
Citește aici propunerea lui Lucian Ciobanu și răsfoiește-i prezentarea. Intră în grupul de lucru scriindu-i lui Lucian și promovează ideea, ca să o preia cât mai mulți ieșeni care vor să-și înverzească cartierul.
Vindecăm Parcul „Octav Băncilă”
Panel-ul „Cartiere Sociabile” începe cu apelul lui Cosmin-Mircea Atanasie. Este arhitect și a văzut cum după ridicarea pasajului „Octav Băncilă”, parcul de lângă el a rămas neîngrijit, deși este singura insulă verde din zona Gară-Canta-Păcurari. Cosmin este plecat la Bienala de Arhitectură de la Veneția, așa că pe scenă pășește Alexandra Aonofriesei, arhitect, la rândul său, implicat în viața cetății.
Dă startul unei plimbări virtuale prin parc, de la intrare și până la ieșire. Te împiedici în diferențe de nivel neașteptate, o iei pe cărări neamenajate, vezi ziduri, în loc de-o perdea de copaci, bănci puține, pancarte publicitare ascunse în coroana arborilor. Pășești pe un trotuar larg, în fața blocului de lângă parc, care nu comunică însă cu parcul.
Neamenajată, insula verde încurajează tot soiul de comportamente care dau de gândit. „Când lucram în apropiere, singura bucurie în timpul pauzei de prânz era să-mi iau pachețelul și să mă grăbesc să ajung pe o bancă din parcul acela”, povestește Alexandra.
Sfârșitul plimbării virtuale prin parcul „Octav Băncilă” aprinde spiritele în Hala FiX. Paul Boișteanu, consilier local, consideră că probleme de felul acesta trebuie să facă obiectul unor concursuri de soluții, cu participarea facultăților de Arhitectură și Peisagistică. Câștigători ai unor astfel de concursuri, ale căror proiecte n-au ajuns să fie implementate, vor însă o cale diferită de vindecare. Unele lucruri pot fi îmbunătățite și înainte de organizarea unui concurs.
Vlad Ghizdovăț devine consilierul adoptiv al proiectului și se alătură grupului ad-hoc, de ieșeni care vor să contribuie la „vindecarea” parcului „Octav Băncilă”. Vorbesc despre cum orice cetățean care sesisează o problemă în spațiul public, gropi sau probleme de amenajare, lipsa băncilor sau a unui mobilier urban adecvat, poate solicita remedierea problemei.
„Mi se întâmplă deseori să mă plimb prin Iași și să observ diferite erori sau lucruri care ar trebui corectate și-mi spun «aici ar merge făcut asta, sau asta». Dar oamenii nu știu cui să se adreseze sau ce pot face când observă o problemă, ori cui să comunice soluția lor, ca să fie, într-adevăr, luată-n considerare”, se gândește Alexandra. Primul pas pentru vindecarea parcului „Octav Băncilă” presupune să afle care-i statutul terenului. De aici derivă ce poate fi întreprins și în ce condiții.
Citește propunerea lui Cosmin și scrie-i ca să intri în grupul de lucru.
Grădini Urbane în cartiere
Tot despre cartiere sociabile vorbește și Laura Frențescu-Tordai. După șapte ani în care a locuit în Germania și-a trăit petreceri de weekend în parcuri cu grătare colective, folosite civilizat, de oameni prietenoși, s-a întors în țară „ca să cresc spiritual”, după cum avea să povestească. A organizat festivaluri de film românesc în spațiul geman și-a pus umărul ca bătrâni și copii să găsească unii în alții, surse de regenerare, prin ateliere simple, de lucru manual.
Terminase Matematică și lucra în IT, iar timpul liber și-l petrecea călătorind și construind, împreună cu alții, proiecte comunitare. Își amenajase balconul ca pe-o grădină urbană, cu căpșuni, flori și arbuști, iar un perete îl transformase în suport de amintiri, cu vederi și fotografii din locurile în care călătorise. „Când treceam prin dreptul peretelui, trăgeam cu ochiul și-mi mai aminteam de câte un loc”. Acum, ieșenii din sală își plimbă ochii peste pozele Laurei, întâlnind parcuri și locuri de joacă care educă și vorbesc despre echitate, acces, prietenie și grijă.
„Cum ar fi să….”, începe Laura povestea despre invitația pe care urmează s-o adreseze. „Ar trebui să așteptăm să ne mutăm cu toții la casă, ca să avem o grădină verde în fața ochilor?”
Laura e sigură că o grădină nu poate fi un privilegiu. Nu când există spații verzi sau locuri publice care pot fi amenajate. „Fiecare dintre noi își poate amenaja colțul său de cartier”, continuă. Propune ieșenilor să se coaguleze în grupuri de inițiativă, să hotărască cum vor s-arate locurile care trăiesc, dacă vor umbră, băncuțe sau foișoare, și-apoi să ceară sprijin administrativ și să-și transforme „împrejurul”. E gata să înceapă această mică mișcare de gospodărire urbană, alături de Cristina Căpitănița.
Laura locuiește în Centru, Cristina, în zona Granit. Vor începe, în cartierele lor, să-și coaguleze vecinii și să le amenajeze împreună. Proiectul este adoptat de consilierul local Alexandru Coțofan, iar Etienne Ignat se ancorează în discuțiile purtate la masă rotundă, cu Laura, Cristina și ieșenii din sală care au făcut click cu ideea. Înainte, le povestise despre Tu Decizi, proiectul de bugetare participativă a Iașului, unde cetățenii pot înscrie și vota proiecte înspre care vor să se îndrepte banii publici. O parte din grup trage o fugă până în cartierul Cristinei, să vadă cum arată locul. „Ce bine le-ar sta acolo unor straturi cu plante aromatice, chiar și zarzavaturi…”, jubilează între ei, după eveniment.
Etienne Ignat a transmis deja cererea de informare despre statutul terenurilor din zona Granit și solicitarea de montare a băncilor în cartierul Laurei. Au deschis grupul Cetățeni implicați – Iași și acolo au notat pașii de organizare, postează articole despre inițiative legislative și exemple de proiecte ori campanii din țară, prin care spațiile publice pot înverzi. Au descoperit că acum doi ani, municipalitatea le propunea asociațiilor de proprietari să-și gospodărească spațiile verzi din cartiere. Erau promise și premii.
Vezi inițiativa Laurei și-a Cristinei, care merg mână în mână și du ideea mai departe, promovând-o în cartierul tău. Urmărește pagina CERC și ascult-o pe Laura într-o înregistrare video realizată de Etienne Ignat.
Festivalul de Bunăstare
Când Laura Chihaia a urcat pe scenă, videoproiectorul s-a oprit și pe fundal s-a auzit un izvor. Îmbrăcată în alb, cu zâmbetul cât toată față, Laura aleargă spre scena neagră, lăsându-și paharul pe scări. După aproape trei ore de la începutul evenimentul, e ca o alarmă de dimineață. „Aici e doar apă, să știți”, îi anunță pe cei luați prin surprindere.
Propune ieșenilor să se coaguleze și să organizeze primul Festival de Bunăstare. Mama și sora ei sunt medici. Ea a fost voluntar pentru Zig-Zag România timp de doi ani, cât a descoperit și-a promovat locuri și oameni care hrănesc identitatea țării. Are un background în Psihologie și explică ce-nseamnă „bunăstare”. E pasionată de teatru și călătorii. Numitorul comun, îți spune, ține de „neuroplasticitatea cerebrală”, adică puterea organismului uman de-a-și crea noi tipare de interpretare a realității, noi comportamente și noi atitudini, dacă i se dă ocazia să le învețe. Teatrul și călătoriile permit astfel de experiențe, prin care gândirea învață să fie flexibilă, să se joace și să iasă din tipare. Dar nu creierul, ci inima este cea importantă, avertizează Laura.
„Sunt sute de cărți scrise despre asta, despre cum ne schimbă emoțiile și despre vibrația inimii”, spune grăbit și ușor obosit. Știe că deși oamenii pleacă tot mai frecvent în tabere de echilibrare, „retreat-uri”, cum li se spune, la noi se petrece un fenomen contradictoriu. Comunitatea celor care-și doresc să trăiască echilibrat și în armonie, ecologic din toate punctele de vedere, este în creștere. Totuși, oamenii cunosc încă prea puține lucruri despre medicina holistică, cum o numește Laura, cea orientată către trup, spirit și suflet. Sutele de cărți publicate, știe, nu vor funcționa ca un argument convingător.
„Opriți-vă puțin și ascultați-vă bătăile inimii”, îi ghidează pe cei din sală. Apoi vorbește despre ce se întâmplă în timpul unei îmbrățișări. De peste un an organizează Ateliere de Bunăstare, unde le-arată oamenilor metode simple prin care să se echilibreze, să se elibereze de insomnii, dureri ori stres. „Sunt metode pe care oricine le poate pune în practică, acasă la el”.
Laura le propune ieșenilor să descopere medicina holistică și să i se-alăture, ca să organizeze primul Festival de Bunăstare din Iași, prin care străzile, parcurile și esplanadele să găzduiască târguri de bunuri organice, ateliere și evenimente de regenerare, de reconectare la sine și la comunitate. „Este cel mai nonconformist proiect”, apreciază Ciprian Manuel Bostan, consilier local, adoptând inițiativa în numele colegului său, Lucian Jugrin.
Vezi inițiativa Laurei și scrie-i ca să intri în grupul de lucru și să participi la conceperea și organizarea primului Festival de Bunăstare al Iașului.
Cu trei săptămâni înainte de „Cetățenii dau viață spațiilor publice”, pe vreme de potop, ieșenii ajungeau la conferința „Specialiștii proiectează orașe pentru oameni. Primarii le administrează”. Evenimentele, două jumătăți din mărul „Cum modelăm un oraș pentru oameni”, au pus pe agenda publică, nevoia acută de-a avea spații publice atractive în Iași. În ecuația reinventării lor intră întotdeauna cetățenii, specialiștii și administrațiile.
Două volume au fost lansate pe 16 iunie, în debutul conferinței: „Ghid de regenerare urbană a cartierelor comuniste” și „Ghid de reabilitare a spațiilor publice”, semnate de Alexandra Nae și Adina Vințan.
Alexandra Nae, absolventă a programului de Dezvoltare Urbană (Growth and Structure of Cities) la Bryn Mawr College, Pennsylvania, care în prezent urmează un materat în Arhitectură la Rice School of Architecture, în Houston, Texas, atrăgea atenția că există câteva principii esențiale pentru amenajarea sănătoasă a spațiilor publice.
„Primul principiu este: «nici o stradă fără verdeață: rețeaua verde trebuie să fie extinsă și animată»”, explica Alexandra. „Animat”, nu doar „verde” este un cuvânt cheie. Un alt principiu vizează „intervențiile punctuale, care țin de aspecte arhitecturale și de peisagistică, dar mai ales, de dezvoltare a oportunităților de socializare și agrement, care să coaguleze și să întărească comunitățile din cartiere”, întărea Alexandra Nae.
Cele două ghiduri pot fi descărcate de pe site-ul conferinței. Proiectele propuse de ieșeni vineri, 6 iulie, dau formă concretă principiilor de amenjare a spațiilor publice propuse de specialiști. Au fost selectate împreună cu Ordinul Arhitecților din România și sunt fezabile și necesare.
Ele vor crește însă numai pe măsură ce oamenii aleg să-și pună amprenta asupra Iașului și se alătură inițiatorilor. Intră într-un grup de lucru cât mai rapid!
