– Ce soluție vrei să implementezi colaborativ, alături de alți ieșeni și cu sprijinul aleșilor și-al administrației locale?
Un sistem de transport integrat – tren uşor, autobuze, tramvaie şi în viitor vaporaş pe Bahlui, accesibile prin intermediul cartelei (cardului) de călătorie în locul clasicului bilet, care permite plata pe baza unor planuri tarifare diverse. Trenul uşor (regional) trebuie să devină o permanenţă. Trenurile regionale existente au prea puţine staţii de interes pentru zona metropolitană şi un orar redus.
Autorităţile locale trebuie să colaboreze cu cele feroviare pentru a identifica operatori dispuşi să investească în rame pentru trasee gen Bârnova – Lunca Cetăţuii – Selgros (amenajare haltă) – Nicolina – Gară; Leţcani – Valea Lupului (amenajare haltă/e) – Capăt Păcurari (amenajare haltă) – Gară; Socola (cu căi de acces din Bularga şi Poitiers) – Nicolina – Gară – analiza prelungirii liniei care intră în zona industrială până la Bld. Chimiei. În viitor, cu un sistem de stăvilare şi ridicarea nivelului apei în zona Iaşului, un traseu de vaporaş (eventual ghidat pe cablu), pornind din Dacia, cu staţii (pontoane) la principalele poduri până la Bld.Chimiei.
– De ce crezi că Iașul are nevoie de această măsură?
Pentru uşurinţa folosirii transportului în comun, reducerea numărului de maşini din oraş în timpul zilei, a aglomeraţiei la orele de vârf, a poluării și pentru diversificarea mijloacelor de transport în comun.
– Câți oameni estimezi că ar beneficia de soluția ta sau ce grup-țintă vizezi?
Toţi cetăţenii ar trebui să beneficieze de un sistem modern de validare a călătoriilor, de un plan tarifar adaptat nevoilor fiecăruia, uşor de accesat şi achitat. Dimineaţa toate intrările în oraş sunt sufocate de maşini (dinspre Leţcani, Horpaz, Bucium, Tomeşti sau Dancu) – activarea trenului uşor (regional) ar trebui să fie o alternativă viabilă, la fel ca în marile oraşe europene, fiind o alternativă bună de deplasare pentru zecile de mii de ieşeni din zonele adiacente oraşului.
– Prezintă pe scurt etapele proiectului.
1. Dotarea transportului public existent cu aparatură de emitere şi validare a cartelelor (cardurilor) de călătorie.
2. Discuţii cu autoritaţile feroviare şi operatorii de stat (CFR) sau privaţi pentru a studia viabilitatea proiectului în condiţiile unor planuri tarifare avantajoase atât pentru operatori cât şi pentru călători
3. Investiţii în infrastructura necesară – halte (platforme) noi, sisteme de validare a cardurilor de călătorie. Acestea vor fi făcute prin efort conjugat al autorităţilor locale şi judeţene, precum şi al celor feroviare.
4. Investiţii în accesul către haltele (platformele) noi, pentru a stimula utilizarea trenului uşor pentru transportul public în zona metropolitană Iaşi
5. Studierea fezabilităţii şi costurilor navigaţiei pe Bahlui în scop de transport public
6. Dacă proiectul este fezabil – proiectare şi execuţie sistem de stavilare, staţii (pontoane) şi căi de acces; ridicarea nivelului râului pe porţiunea respectivă.
7. Obţinerea aprobărilor necesare pentru navigaţia pe Bahlui, achiziţionarea vaporaşelor şi instruirea personalului navigant.
– Estimează cât crezi că ar dura fiecare etapă de la punctul anterior.
1. jumătate de an – un an (există sistem similar în Bucureşti, am putea afla din experienţa introducerii sistemului acolo)
2. jumătate de an
3. jumătate de an – un an
4. jumătate de an – un an
5. un an
6. 2-3 ani
7. 2-3 ani, nu ştiu
– Care sunt nevoile proiectului? (De exemplu, ce-ar putea face autoritățile locale și ce pregătire ar trebui să aibă oamenii din grupul de lucru?)
Eu sunt de specialitate inginer în energetică, ceea ce am prezentat sunt nişte gânduri personale de mai bine. Nu am o idee clară, dar este evident că în grupul de lucru ar trebui să fie şi oameni cu pregătire de specialitate feroviară, navală şi de administraţie publică.
– Ai deja în vedere o echipă de colaboratori?
Nu