– Ce soluție vrei să implementezi colaborativ, alături de alți ieșeni și cu sprijinul aleșilor și-al administrației locale?
Îmi doresc adoptarea unui plan de revitalizare a mersului pe jos în Iași. Fie că vorbim de drumul de acasă/serviciu până în stația de autobuz sau de o plimbare la pas prin oraș, este nevoie de trotuare sigure, lipsite de obstacole. Trotuarele prea înguste, cu stâlpi pe mijlocul lor sau cu mașini parcate reduc din atractivitatea mediului urban, descurajează pietonii, mărind și mai mult dependența de mașina personală.
– De ce crezi că Iașul are nevoie de această măsură?
Mersul pe jos este complementar transportului public și alături de folosirea bicicletei reprezintă alternativele pe care trebuie să le promovăm pentru a avea un Iași mai mobil, mai flexibil.
– Câți oameni estimezi că ar beneficia de soluția ta sau ce grup-țintă vizezi?
Persoanele în vârstă, cele cu dizabilități motorii, părinții cu copii mici, categoriile cele mai afectate acum, vor beneficia imediat de trotuarele libere. Cei care folosesc și transportul public, cărora le place mersul pe jos și, în final, toți ieșenii vor simți beneficiile îmbunătățirii mobilității.
– Prezintă pe scurt etapele proiectului.
Într-o primă etapă se vor identifica zonele cele mai periculoase pentru pietoni: cele fără trotuare sau cu unele de formă, cu trafic auto mare și cu mașini parcate frecvent pe trotuar etc. Se va pune la dispoziția ieșenilor aplicația CityReport pentru a putea sesiza administrația asupra zonelor cu probleme. Se vor lua măsuri punctuale, protejarea trotuarelor prin montarea de popice, sau mai complexe, cu implicarea Comisiei de Circulatie și consultarea cetățenilor.
– Estimează cât crezi că ar dura fiecare etapă de la punctul anterior.
Dacă va exista voință din partea autorităților locale, etapa de identificare va dura 2-3 luni, urmând să fie puse în practică, treptat, și măsurile.
– Care sunt nevoile proiectului? (De exemplu, ce-ar putea face autoritățile locale și ce pregătire ar trebui să aibă oamenii din grupul de lucru?)
Cea mai mare nevoie va fi curajul de a recunoaște că este necesară o schimbare de fond în modul în care privim mobilitatea. În acest moment, orice propunere se lovește de întrebarea „Dar ce vor zice șoferii? Cum vor reacționa șoferii?”. Este timpul să ne întrebam „Dar pietonii cum se simt? Dar cei din tramvai cum sunt afectați?”.
– Ai deja în vedere o echipă de colaboratori?
Mizez pe empatia ieșenilor.